Fiecare zi de Zi de Bine!
La Zi de Bine, fiecare zi contează! Și nu doar pentru că așa se zice îndeobște. E pentru că noi împărțim anul în 12 proiecte umanitare, câte un proiect de dus la capăt în fiecare lună a anului.
La Zi de Bine, fiecare zi contează! Și nu doar pentru că așa se zice îndeobște. E pentru că noi împărțim anul în 12 proiecte umanitare, câte un proiect de dus la capăt în fiecare lună a anului.
Maria este o tânără care a copilărit cu un diagnostic dur – distrofia musculară Duchenne. A fost operată la 6 ani, la 8 ani, la 16 ani pentru alungire de tendon, dar toate intervențiile chirurgicale au eșuat. A mai trecut și prin alte operații în anii ce au urmat. Dar, cu toată lupta asta, Maria a fost o studentă remarcabilă.
„Antonia este o fetiță veselă, curioasă și foarte protectoare cu colegii ei, în special cu fratele ei mai mic cu un an, cu care este colegă de clasă. Cei doi frați sunt frumoși, veseli, inteligenți, iar învățătoarele spun că sunt ascultători și muncitori. Și asta în ciuda tuturor suferințelor prin care au trecut în cei doar câțiva anișori pe care îi au.
Tot sperăm să se întâmple ceva bun cu școala în care copiilor noștri le cam sunt cotonogite curiozitatea, creativitatea, bucuria de a întreba și de a afla.
7 ani, 2.500 de copii ajutați, 8.500 de voluntari – așa ar arăta într-o frază „CV-ul” Ajungem MARI, un proiect ambițios gândit și pus pe picioare de cea mai formidabilă dintre femei, Iarina Taban – președinte și fondator.
„Viața asta e teribil de complicată!” Iată o mantră pe care dacă o repeți îndeajuns o să ajungi să o lași să îți controleze viața și să îți paralizeze deciziile, ca o profeție care se împlinește singură. Cel puțin, așa funcționează la mine.
La fiecare opt ore, o mamă își lasă copilul din brațe. Iar timp de 18 ani, copilul trăiește în brațele „sistemului”, într-un univers interior marcat de trauma abandonului. Sunt mii de copii abandonați în fiecare an în România, fiecare cu suferința lui unică, fiecare cu destinul său unic, dar toți, absolut toți cu aceleași nevoi uriașe de iubire, de grijă, de ocrotire și de siguranță.
După cum spune chiar el, Victor Miron e, întâi de toate, un idealist cu inițiativă. În 36 de ani, a bifat mai multe inițiative în mai multe domenii, oprindu-se de câțiva ani la încercarea de a-i face pe români să citească mai des, ca fondator al Asociației Cărțile pe Față.
Mai ții minte frumusețea de Microduș, prima noastră metamorfoză auto? Hai să vezi pe unde a ajuns acum, când sărbătorim un an de la proiect!
Când ne-am apucat să strângem #100DeDoruri de România, nu am știut de unde să începem și unde să ne oprim. La prima vedere, părea un subiect intangibil… cum definești dorul, cum îl clasezi pe categorii? Și de unde începi?