„Doamna, eu sunt tare fericit să văd casa asta!”
La Pirita prinde viață #ȘcoalaCurajului, centrul educațional pentru fetele care trăiesc la marginea orașului Baia Mare, într-un microunivers de-o sărăcie cruntă, într-o lume practic ruptă de lume!
Categorie: Vești și Povești
Ucrainenii care ne-au ajutat să-i ajutăm
„Melania, Melania, where is Melania?” Katya aproape că alerga prin mall după noi. A ajuns aseară la București, nici nu mai știe câte zile a făcut pe drum, e fericită că a ajuns, că a ajuns și mama ei, care a trecut prin iad și pe care au salvat-o și-au adus-o teafără la București niște prieteni.
Doi ani de ZDB și un #scutpentruspitale pentru Ucraina
Fix acum doi ani se naștea Asociația ZI de BINE. Când izbucnea pandemia. N-am mai avut lansarea pe care ne-am fi dorit-o. Altele erau prioritățile, așa că am făcut #scutpentruspitale.
Locul unde nu există „Nu se poate!”
Patru copii mici trăiau, împreună cu mama lor, undeva lângă o centrală de termoficare. Alexia avea atunci 6 ani. Sora ei, un pic mai mică, unul dintre frați avea de doi ani și cel mai mic era bebeluș. Mama era într-o stare de sănătate precară, nu se putea discuta cu ea. Concubinul mamei, un bărbat agresiv ce consuma excesiv alcool, nu se implica în creșterea copiilor.
Când nimeni nu te vrea, tot te vrea cineva
E cumplit să fii copil abandonat. Acesta este un enunț clar, simplu și fără echivoc. Dar oare cum o fi să fii abandonat, rând pe rând și-n repetate rânduri, de mamă, de tată, de bunică? Pe Cătălina au abandonat-o toți. Toți. Unul câte unul.
Vești și Povești
La Singureni, unde iubirea lucrează miracole
În primul ei an de viață, Ștefania a trăit singură, într-un pat de spital. Avea HIV. N-avea mamă. Mama a abandonat-o în spital imediat după ce a născut-o. A spus că nu are acasă condiții să crească un copil. Așa că în primul ei an de viață, Ștefania a trăit singură, într-un pat de spital de boli infecțioase.
De la vis la realitate – Mic îndrumar pentru sceptici
Într-o zi, două Gabriele s-au întâlnit. S-au ascultat vorbind, s-au surprins visând cu ochii deschiși și s-au înțeles din priviri. Aveau să facă lucruri faine împreună!
Niciun „Te iubesc!” nu e croit la fel
„Mami, te iubesc!” Opt ani a așteptat Alina să audă aceste cuvinte de la copilul ei. Opt ani de speranță, deznădejde, iar speranță și, printre toate, mult, mult efort. Multă muncă. Multă luptă cu sine și cu un diagnostic: autism.
De profesie, „părinte special”
Maria e mamă. Părinte de copil special. Părinte special. Maria Vlăsceanu e totodată co-fondatoarea Asociației AVA, alături de Alina, o altă mamă cu un copil special în felul lui. Și unde special cu special se adună, miracole urmează.
Zi de Bine, cea mai ascultată emisiune vinerea, de la 18:15 la 19:00
Totul a început cu o propunere de rubrică zilnică în care să povestim despre lucrurile bune care se întâmplă în jurul nostru, că prea ne bombardează numai neplăcute, ca să nu zicem direct nasoale.